Biserica din Tomnatecu de Sus

Data:

24 April 2024

Autor:

Biserica din Tomnatecu de Sus se află în comuna Bulzeștii de Sus, județul Hunedoara, a fost ridicată în secolul al XIX-lea și are hramul “Buna Vestire”.

Este inclusă pe lista monumentelor istorice, cod LMI HD-II-m-B-03467.

Istoric - Biserica din Tomnatecu de Sus

Biserica de lemn “Buna Vestire” din Tomnatecu de Sus își începe istoria în prima parte a secolului al XIX-lea, în anul 1803, ridicarea ei fiind menționată în tablele de cartografiere Dosa. De asemenea, la recensămintele din anii 1805 și 1829-1831 este menționată prezența unui singure Biserici în satul Tomnatic, aceasta fiind cea din actualul Tomnatec de Sus [5].

Celelalte Biserici din trecutul Tomnatecului

În plus, tot în satul Tomnatec, în anii 1839-1942 a fost construită Biserica cu hramul Sfântul Nicolae, fiind pictată în anul 1845. Aceasta se afla în partea ‘de Jos’ a satului Tomnatec, în apropierea unei Biserici mai vechi, care data cel mai probabil dinaintea anului 1733, fiind menționată din conscripția anului respectiv, și care a dispărut la sfârșitul secolului XVIII [5].

Din păcate, Biserica Sfântul Nicolae din Tomnatecul de Jos s-a năruit în anii ‘90, fiind răpusă de trecerea timpului și de lipsa parohienilor care să se îngrijească de ea.

Biserica „Sfântul Nicolae” din Tomnatecu de Jos

Alți factori privind datarea

Mai mult, un alt factor al datării îl reprezintă inscripția de pe clopotul mic al Bisericii: “Laudă pe Dumnezeu la biserica din Sus, în Tomnatec, 1805”. Ulterior, Biserica a fost pictată în anul 1807, în baza pisaniei de pe peretele sudic al Sfântului Altar: “Această sfântă biserică s-au zugrăvit de Vig Andrei din Abrud, 1807” și de “Sabo Mihai, Câmpeni, anno 1807”.

Pisania de pe peretele sudic al Sfântului Altar din Biserica din Tomnatecu de Sus — Pisania de pe peretele sudic al Sfântului Altar

De asemenea, tot în Sfântul Altar, pe spatele catapetesmei, este menționată renovarea Bisericii la 45 de ani de la construire: “În zilele înălţatului împărat Ferdinand, cinstit episcop de legea răsăriteană Andrei Şaguna, protopop locului Iosif Başa, paroh Ioan Draia. Pe cheltuielile obştii s-au zugrăvit această sfântă biserică de zugravul Selagescu Simeoan de la Abrud şi Moţoc Caroli de la Brad, la anul Domnului 1848”.

Pisania din spatele catapetesmei din Biserica din Tomnatecu de Sus — Pisania din spatele catapetesmei

Adaosuri și renovări

În ceea ce privește cele două pridvoare de pe laturile sudică și vestică, au fost adăugate în anul 1863 [2]. Dintre acestea, cel din latura vestică facilitează accesul către pod și clopotniță.
Mai târziu, în anul 1972 pe acoperiș a fost montată tablă peste vechea șiță. Alte renovări și lucrări de întreținere au fost făcute în anii 1926 și 1967-1968.

O întâlnire a istoriei

În lucrarea “Vechi Biserici de lemn din județul Hunedoara”, Nicu Jianu și Marcel Lapteș descriu întâlnirea în toamna anului 2003 cu bătrânul Crâsnic al Bisericii. Având peste 80 de ani, acesta refuza să plece din Tomnatecul în care și-a petrecut viața: “deși avea un fiu care avea casă în Brad, pentru că bărbații din familia sa au fost crâsnici la bisericã din tatã în fiu, și el n-avea cui lăsa biserica.
Dar când bãtrânul crâsnic nu va mai fi?” [1].

Alte ipoteze ale ridicării Bisericii

O monografie a satului Bulzeștii de Sus [6] înaintează ipoteza că Biserica din Tomnatec ar fi fost ridicată de fapt între anii 1846-1848, scrisul din pisania de pe peretele sudic al Sfântului Altar fiind de fapt deteriorat, iar textul ilizibil (motiv pentru care a fost interpretat greșit). În această situație, Biserica ar fi fost de fapt pictată în anul 1867. De asemenea, clopotul din actuala Biserică (actualmente salvat de către una din mănăstirile din zonă) din Sus, ar fi fost adus în perioada interbelică de la Biserica din Jos.

Această ipoteză este improbabilă, considerând toate sursele care plasează actuala Biserică în mod corect în firul logic al istoricului, precum și situația de la fața locului.

Un alt argument în favoarea ipotezei zidirii în anul 1803 este dispariția vechii Biserici din Tomnatecul de Jos, menționată pentru prima dată în conscripția din 1733 (diferită de cea construită între 1839-1842). Această dispariție, petrecută la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau începutul secolului al XIX-lea, a determinat cel mai probabil comunitatea să construiască o nouă biserică. În schimb, ipoteza că Biserica din Tomnatecu de Sus ar fi fost construită între 1846-1848 sugerează că satul Tomnatec nu ar fi avut un lăcaș de cult pentru o perioadă lungă de timp, ceea ce este puțin probabil.

Arhitectura Bisericii din Tomnatecul de Sus

Referitor la arhitectură, Biserica este construită în plan dreptunghiular. Are absida, decroșată având formă poligonală cu cinci laturi și cu trei ferestre mici. Acoperișul este abrupt, inițial fiind acoperit cu șiță, peste care este așezată tabla. Clopotnița este suplă, pereții fiind încă acoperiți cu șiță și scândură, aceasta fiind ușor deteriorată.

De asemenea, exteriorul Bisericii este tencuit. Accesul în interior se face prin cele două uși, din laturile sudică și vestică, unde se află și cele două pridvoare.

În pridvoarele Bisericii, dar și în interior, pot fi găsite cruci purtând, în mare parte, nume de soldați căzuți în cel de-al doilea război mondial. Conform doamnei muzeograf Monica Dușan, de la Muzeul de istorie locală și etnografie Brad, acest obicei s-a născut în imposibilitatea familiilor eroilor de a recupera trupurile celor trecuți la cele veșnice - lucru care se poate regăsi în arhitectura mai multor Biserici de lemn din zonă.

Imagine din interiorul Bisericii din Tomnatecu de Sus

Situația actuală - Biserica din Tomnatecu de Sus

În prezent, în ciuda reparațiilor de care a beneficiat de-a lungul timpului, Biserica cu hramul “Buna Vestire” se află într-o ușoară stare de degradare. Aceasta se datorează în principal datorită deteriorării tablei de pe acoperiș și a șiței care îmbracă turla.

Din păcate, în Biserică nu s-a mai slujit de mulți ani. Aceasta se datorează în principal depopulării satului, pe dealurile Tomnatecului viețuind în prezent risipiți abia câțiva oameni.

Satul Tomnatec

La momentul actual parte a comunei Bulzeștii de Sus, satul Tomnatec a fost atestat documentar în anul 1523. A fost consemnat de-a lungul timpului sub mai multe variații ale numelui: 1523 Thomnesth (Jako, Thorotzkay 25), 1733 Tomnateg (c. K.), 1750 Tomnatek (c.A.), 1805 Tomnyattyek (c.D.), 1854 Tomnatik, Tomnatic (Bul. 104) [3].

La începutul secolului al XX-lea era alcătuit din 10 crânguri în care trăiau aproximativ 300 de familii [1]. În anul 1936 sunt consemnate 190 de familii (890 de persoane!) [4]. La începutul anilor 40, 171 de familii. La începutul anilor 80, 38 de familii iar la începutul anilor 2000, abia 8-10 familii [1].

Administrativ, satul a fost împărțit administrativ în Tomnatecu de Sus și Tomnatecu de Jos, în anul 1954 [3].

Munții Apuseni - cercetări asupra stărilor economice din m. apuseni - Dr. Ion L. Ciomac și Valeriu Popa-Necșa, studiu din 1936

Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus și Drumul Iancului

În luna martie a anului 2024, Drumul Iancului a fost drumul către Biserica din Tomnatec, aflată ca o bucată din trecut, încă străjuind dealurile Tomnatecului. Aceasta aștepta drumeții cu ușa întredeschisă (desigur, din pricina daunelor pe care le suferise de-a lungul timpului). În luna aprilie a aceluiași an am decis să revenim, pentru a ne îngriji cum se cuvenea de Biserică, spre a ajuta la conservarea ei și pentru a duce povestea mai departe.

Concluzii

În concluzie, satul Tomnatec, odată o comunitate înfloritoare plină de oameni gospodari, cunoscut în zonă, printre altele, pentru plantațiile de cireși și alte roade, este, din nefericire, unul din cazurile cele mai grave ale depopulării satelor. Astfel, se pierde astfel unul dintre cele mai de seamă tezaure ale României: oamenii și comunitățile sătești care, de-a lungul veacurilor, au dat țării noastre chipul unic și profund care ne definește ca neam.

Biserica "Buna Vestire" din Tomnatecu de Sus reprezintă unul dintre ultimele capete de fir care duc spre România profundă, de care România prezentă, superficială, a ales să se desprindă. Prin urmare, responsabilitatea refacerii acestui fir cade pe umerii generației de astăzi, pentru a reda României frumusețea care i se cuvine să o aibă.

Bibliografie

[1] N. Jianu and M. Lapteș, Vechi Biserici de lemn din județul Hunedoara.
[2] F. Dobrei, Bisericile Ortodoxe Hunedorene, editura Eftimie Murgu, Reșița, 2011.
[3] C. Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania.
[4] I. L. Ciomac and V. Popa-Necșa, Munții Apuseni - cercetări asupra stărilor economice din munții Apuseni, 1936.
[5] M. Duşan, "Independența Română," 22 mai 2023. [Online]. Valabil: https://www.independentaromana.ro/biserica-ortodoxa-buna-vestire-tomnatecul-de-sus-hunedoara/.
[6] A. Pârva, A. Betea-Pârva, Monografia comunei Bulzeştii de Sus, judeţul Hunedoara, la 565 de ani, Deva, 2006.