DRUMUL IANCULUI 2024

În perioada 6-8 septembrie, în anul bicentenar Avram Iancu, Asociația DRUMUL IANCULUI 1824 a organizat a 5-a ediție a marșului cu același nume, care poartă drumeții pe urmele Crăișorului, de la Biserica în care a fost încreștinat până la mormântul său.

Drumul Iancului - lăsarea unei urme de bine

În fiecare an trecem muntele cu entuziasm, efortul se stinge sub fiecare urmă lăsată. Pe de altă parte organizarea este anevoioasă, în condiții dificile, cu oameni care vin din toate colțurile țării, pe cheltuiala lor. Oameni simpli, familii cu copii, studenți care încă mai nutresc sentimentul patriotic. Asta în timp ce oamenii locurilor de pe unde trecem (cu mici excepții), par că au abandonat cauza.
Poate că nici noi nu ne-am făcut mai bine înțeleși (și nici nu știm să ne băgăm pe sub mână ca alții).
Dar noi nu facem politică de partid. Drumul Iancului nu este o afacere - unii dintre noi ne-am lăsat și ultimele resurse acolo. Nu suntem nici vânători de lauri, nu suntem nici perfecți și nici nu l-am confiscat pe Avram Iancu doar pentru noi.
Dar nu o să cedăm să ne urmăm chemarea, de a lăsa "urma de bine" - un bine care se confundă cu adevărul, onestitatea și sinceritatea.

Ne-am asumat să facem tot ce ține de noi ca DJ 762 să fie asfaltat, ca biserica din Tomnatecul de Sus să nu se dărâme, prin prezența noastră pe DRUMUL IANCULUI în fiecare lună din acest an, am stimulat măcar puțin turismul în zonă, suntem convinși că și povestea aceasta pe care am creat-o în jurul memoriei lui Avram Iancu a atras atenția asupra acestei zone. Mărturie ne stau toate mesajele primite până acum. Și mai avem încă multe alte intenții bune, multe alte proiecte în fașă.

Țebea ca examen al națiunii române

Când ajungem la Țebea, în fiecare an ne cuprinde o stare de neputință. Autoritățile, prin partidele reprezentate, dau pomeni electorale, în timp ce masele de români divizate în grupuri și grupulețe refulează in tot felul de manifestări care pleacă de la frustrări personale și până la alte interese mărunte sau meschine.
În realitate, națiunea română în fiecare an când trece pe lângă gorunul lui Horea, mormântul lui Avram Iancu, dă socoteală de existența sa.
Dă socoteală de satele părăsite, de pădurile vândute, de educația generațiilor viitoare, de milioanele de români forțați să plece din țară, de copiii și părinții abandonați, de mântuirea acestui neam.
În fața făuritorilor de istorie, ar trebui să fim mai sfioși, să înlocuim gălăgia cu liniștea, să înlocuim huiduielile cu discursuri coerente, să înlocuim mândria cu ascultarea.

Drumul Iancului 2024 - sfat la umbra gorunului

După 44 de km parcurși pe jos, am învățat distanțele dintre noi și cât de greu este să ajungi unul la altul, am învățat că este o jertfă în spate. Al doilea an la rând am evitat aglomerația oficială de depunere de coroane la Țebea, rămânând la Sfânta Liturghie în Baia de Criș și abia apoi îndreptându-ne spre locul de veci al Crăișorului.
În premieră, ne-am încheiat drumul cu un sfat, al moților și iubitorilor de moți.

Într-o ordine aleatorie au luat cuvântul:

Președintele Societății Patriotice Avram Iancu - Filiala Timișoara — domnul Ioan Ciama:

Ca și veteran nu pot decât să am cuvinte de apreciere, față de dumneavoastră, față de această asociație 'DRUMUL IANCULUI 1824', la a cărui marș am avut și eu cinstea și onoarea să particip în luna Mai, străbătând cărările copilăriei mele după 70 de ani.

Adevăratul drum al Iancului este cel de la Vidra la Baia de Criș, pe care îl parcurgeți dumneavoastră, perpedes apostolorum. Celelalte sunt kitsch-uri sunt încercări de a face ceva, dar mai mult în scopuri politice, în scopuri electorale.

Este bine că la bicentenarul lui Avram Iancu ați reușit într-un număr atât de frumos, să faceți acest drum. Eu va doresc spor în continuare, să nu uitați de Avram Iancu, de zbuciumul si chinul său, și de faptul că nu a vrut nimic pentru sine, și-a dat toată averea în folosul națiunii. Dacă astăzi este cinstit, dar cu manifestări mai mult formale. Asfaltarea drumului de la Vidra la Bulzești asta ar fi fost o adevărată realizare într-un astfel de an comemorativ.
Dacă bunul Dumnezeu mă va ajuta voi participa din nou, la Marșul Iancului, pe adevăratul Drum al Iancului, Doamne ajută!

Fratele nostru întru credință Anton Andreas, actualmente masterand în istorie:

Ne-a evidențiat într-o scurtă alocuțiune impactul Revoluției de la 1848 din Transilvania și Banat asupra evenimentelor ulterioare din Imperiul Habsburgic, ulterior dualismul austro-ungar: continuarea eforturilor pentru națiunea română inițiate de Avram Iancu prin persoana mitropolitului Andrei Șaguna, guvernarea  neoabsolutistă din Transilvania, falimentul ei și instituirea neoliberalismului, înființarea Astrei (1861) și a Mitropoliei Ortodoxe de la Sibiu (1864), fondarea Partidului Național-Român din Transilvania (1905), preluarea agendei naționale de către Iuliu Maniu, principalul exponent al activismului, momentul de unitate de neam și de credință de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

Denis Cicic — președintele Asociației DRUMUL IANCULUI 1824

Am considerat ca fiind potrivit să spunem în acest moment și câteva cuvinte despre ceea ce s-a înfăptuit acum 5 zile, în 3 septembrie 2024, și anume înființarea cu decizie definitivă a Asociației Drumul Iancului 1824, venind ca o continuare juridică a acțiunii desfășurate în ultimii ani.

La 200 de ani de la nașterea unui om care a dat tot ceea ce el a fost, și încă puțin pentru libertatea, demnitatea, unitatea și fericirea națiunii sale, ne regăsim într-o Românie care nu se apropie nici pe departe de acel deziderat al unității la care Avram Iancu ne-a chemat.

Astfel, pășind în ultimii 5 ani împreună pe Drumul Iancului, cel mai potrivit lucru de făcut l-am găsit ca fiind închegarea unui grup care să acționeze împreună, ca un organism unitar, pentru a lăsa o urmă de bine după noi.

Din perspectivă organizatorică, o structură de acest gen ne va oferi o identitate de sine stătătoare, precum și o continuitate a activității, organizația având porțile deschise pentru orice român care simte în același fel, și care aderă la aceleași idealuri. Am considerat de mare importanță, mai ales în procesul de întocmire a statutului și în procedurile premergătoare, reprezentarea fiecărei persoane în asociație, făcând ascultată vocea fiecăruia, punând voința grupului mai presus și acționând ca un întreg, deasupra impunerii dorințelor unei singure persoane asupra celorlalți; un lucru care credem că exprimă întocmai această inițiativă ar fi un sistem de rotație pe care l-am integrat în ceea ce privește primele organe de conducere ale asociației.

De asemenea, decizia parțială de înființare a asociației a fost emisă în ajunul Adormirii Maicii Domnului, fapt pentru care am considerat de bună cuviință cererea ajutorului și Acoperământului ei, pentru a putea lăsa o urmă de bine care să fie bine plăcută lui Dumnezeu.

Silvian Emanuel Man — doctor în istorie, jurist, președinte onorific Liga Studenților Iași:

Veniră mai devreme pe aici, niște venetici, cu vorbele bine tâlcuite de către consilieri și cu foarte mare îndrăzneală, după ce în ultimii 35 de ani se purtară cu noi de parcă ar fi niște grofi, ei nu sunt Avram Iancu. Noi peste 50 de tineri care am venit pe jos din Drumul Iancului, peste 45 de km peste munte, de la casa lui de la Vidra până aici, am găsit în cale mergând pe drumul lui, pe care la 1848 a strâns mii de moți, pentru apărarea națiunii române numai vreo 200 de oameni, iar satele care odată umpleau văile astăzi au casele pustiile și ruinate și abia dacă mai șăd acolo vreo 200 de suflete, uitați de vreme și de mai marii noștri. Dar care se încăpățânează să vândă, munții care ne-au mai rămas la străini.

În urmă cu o 100 de ani aici au fost niste mari serbări, organizate de către clasa politică de atunci, care a lăsat la o parte toate diferențele. Oferindu-le românilor după Marea Unire prilej de bucurie, pentru acest mare act de demintate și împlinire națională. Și în semn de prețuire pentru jertfa ostașilor români, care în număr de 18 respectiv 48, au fost îngropați aici în jurul Crăișorului Munților, în semn de omagiu.    

Astăzi la 100 de ani de la acele mari evenimente (1918), in loc sa fim chemați spre unitate primim minciuni care în loc să strângă rândurile au doar menirea de a strânge voturile. În loc să avem cuvinte sincere avem doar minciuni. În loc să avem oameni cu școală avem oameni care uită ce școală au făcut și când. În loc să fie  oameni care să vorbească pe inima poporului avem conducători care vorbesc după mintea stăpânului, și asta pentru că nu sunt în Duhul lui Iancu, pentru că dacă ar fi, ar fi pus demult pumnul în pieptul furtunii și ar fi sacrificat tinerețea nu pentru onoruri și funcții în partid ci pentru națiunea română și în loc să strângă fără oprire și-ar fi donat averea cum a făcut Iancu înainte să moară pentru tinerii acestei țări, ca să avem după o mare elită națională.

Duhul lui Iancu nu este în ei, ci doar duhul grofilor, căci astăzi trăim mai rău decât iobagii. Căci dacă pe vremea aceea ei își câștigau mai devreme libertatea fiscală. Noi astăzi, cu toate taxele și impozitele muncim 8 din 12 luni pe an pentru ei.

Dacă vrem cu-adevarat ca Duhul lui Iancu să nu fie numai un nume trecător, rostit de fală doar o dată pe an la Țebea. Nu trebuie să mai alegem întotdeauna răul cel mai mic, ci să înfăptuim binele cel mai mare. Iar acest bine este binele pe care au călcat strămoșii noștri.

Iancu ca lider al tineretului la momentul respectiv cu colegii săi, care în loc să-și deie mâna cu cei care cătau doar funcții și fală. Au cutreierat munții de au ridicat națiunea română, din sărăcie, de au scos copiii din analfabetism, care au sădit credința cu prețul de a fi înjunghiați de baionete, aducând cărți peste munte din Moldova și Țara Românească, ca aici în continuare să se poată face liturghia în limba română și în legea noastră ortodoxă.
Ori astăzi nu ne rămâne decât sa facem din Țebea o Putnă a Ardealului.

Acesta este gândul nostru de final, fără o pocăință sinceră și o întoarcere reală la Hristos, noi nu putem și nici nu vrem.
Țebea trebuie să fie un pelerinaj al conștiinței și sufletului nostru de români, destul cu circul!