Povestea noastră

Într-un context mondial aparte (pandemia/plandemia), care avea să aibă urmări și asupra Sărbătorilor Naționale de la Țebea care de altfel au devenit de ani buni diluate de sens și simțire curată. 

Daniel Stanc și Dîmb Casian dintr-o căutare personală de sens, dintr-o nevoie de memorie presărată cu puțină jertfă. Au pus la cale parcurgerea drumului de la Vidra de Sus la Țebea pe jos în memoria Crăișorului Avram Iancu. 

DRUMUL IANCULUI reprezintă nu atât distanța cât viața lui Avram Iancu, din locul unde s-a născut (Vidra de Sus) și până la locul unde a murit (Baia de Criș) respectiv unde este îngropat (Țebea). O viață care prin luptă a renăscut sentimentul național și libertatea de a fi români oriunde dar mai ales în propria țară.

Într-o formulă inedită, temerară, cu câteva steaguri in spate, cinci oameni:
Daniel Stanc, Dîmb Casian, tanti Veta (tulnicăreasa din satul Păulești), Ioan Almășan (strănepot de-a lu' Ioan Buteanu), Nicu Stanc (moț din satul Stanculești), aceștia sunt primii ce-au trecut la pas Dealul Crișului in cea ce numim astăzi Drumul Iancului. 
În ce-a de-a doua zi (pe jos și cu mașini), de la Bulzești și până la Baia de Criș, ni s-au mai alăturat și alți oameni de-ai locului sau de departe, aducând la Țebea pe mormântul Crăișorului, un frumos omagiu în sunet de tulnic.

Drumul Iancului a ajuns la Țebea în frunte cu distinsul interpret Nicolae Furdui Iancu, și cu un număr de aproape 20 de ori mai mare decât cel din primul an. Acest lucru demonstrează că o scânteie aprinsă și întreținută, poate aprinde un foc al memoriei pentru generațiile viitoare. 
A fost o haiducie, cu resurse puține, punând mână de la mână, cu oameni ce și-au pus precum Iisus ștergarul să-i slujească pe ceilalți, am trăit clipe minunate, ne-am ospătat la o masă comună și am dormit puțin pentru că timpul trecea prea repede.
Prin Victor Ionescu au venit tineri din Asociația Neamunit, prin Tudor Tomuța tineri de la Cetatea Neamului Sântana, prin Silvian Emanuel Man tineri de la Liga Studenților Iași. A fost prezentă și familia Mariș de la Hălmăgel.
În organizarea și redactarea de texte ni s-a alăturat și jurnalista Formula As, Camelia Stărcescu.

A avut ca laitmotiv cei 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu (1872). În urma acțiunilor DRUMUL IANCULUI din anii anteriori, asociația Neamunit a organizat o tabără de lucru la Vidra de Sus, unde timp de o săptămână s-au desfășurat activități cu copiii din comună, s-a ridicat o frumoasă troiță (autor Vasiliu Ioan) pe DRUMUL IANCULUI în Dealul Crișului, și s-a marcat tot din doi in doi km întregul drum de 44 de km (Vidra de Sus - Țebea). Mulțumim pe această cale președintelui asociației Neamunit Aureliu Surulescu.
De acel septembrie din 2022, își vor aduce aminte toți, cum au mărșăluit pe ploaie, prin munți, fete și băieți cântând "Trăiască Duhul lui Iancu" sau "Sus sus sus la munte sus".

A venit cu mai multe provocări pentru DRUMUL IANCULUI, cea mai importantă fiind aceea de a rămâne o acțiune naționalistă, de păstrare a memoriei istorice din Ardealul mult încercat, făcând doar politică națională, și nu una de partid. DRUMUL IANCULUI a susținut și susține implicarea românilor în politică, dar se delimitează ea însăși de a activa sub culorile vreunui partid politic.
Prin această atitudine am câștigat nu doar niște simpli participanți, ci oameni dornici de implicare directă și constantă în tot ce înseamnă DRUMUL IANCULUI (între care și Denis Cicic, Victor Ionescu).
DRUMUL IANCULUI din acest an a avut un mesaj special, drumeții purtând pe umerii lor peste munte o scară confecționată de un meșter popular din Țara Moților, domnul Ioan Belei. Aceasta a reprezentat un semnal tras vizavi de pierderea meșteșugurilor tradiționale.